Prietenia este considerată foarte importantă și s-a dovedit a fi esențială în momentele cruciale ale vieții, mângâietoare în clipele când lacrimile tale nu găsesc un vas care să le cuprindă și împlinitoare când împărtășești bucurii și realizări. „Prietenia sfârșește acolo unde răsare neîncrederea” spunea Seneca. Prietenia presupune din start să conțină încrederea și suportul reciproc. Când ne îndoim de cel care ne este prieten acesta încetează a mai avea aceasta calitate, el intră pe lista „cunoștințelor”. Când ai un prieten nu mai ai nevoie de oglindă, căci în el te poti oglindi cu încredere, te poti lăsa cunoscut, te poți destăinui și poți primi înțelegere, dragoste, apreciere și susținere. Un prieten adevărat te va asculta mereu, drumul către casa lui fiind întotdeauna cel mai scurt și acesta îți va spune mereu adevărul. Iar când ai un prieten aproape de Dumnezeu sfaturile lui vor fi pline de înțelepciune și de folos pentru viața ta. Mereu mă gândesc la pilda vindecării slăbănogului adus în Capernaum, de cei patru prieteni în fața lui Hristos. Era foarte multa lume în acea zi acolo și era imposibil să poată trece prin mulțimea adunată. Cei patru au spart acoperișul casei în care se afla Mântuitorul și l-au lăsat pe cel bolnav pe frânghii în fața Lui. Aici urmează un fapt care mă mișcă de fiecare dată: Hristos a văzut credința celor patru și pentru credința lor l-a vindecat pe cel bolnav. Așadar, un prieten te poate duce chiar și în fața lui Dumnezeu dacă este necesar. Chiar dacă tu ești în deznădejde prietenul tău poate crede cu tărie și e de ajuns și pentru tine… Minunat…Acum când citești aceste rânduri, recunoști măcar un prieten din această categorie? Daca da, ești un om norocos. Prețuiește-ți prietenul și ai grijă să nu-l pierzi.
