Omul din oglindă

Sufletul se hrănește cu emoții și trăiri dar mai ales cu iubire. Iubirea aprinde lumina în casa sufletului iar plecarea ei o stinge, lăsând omul obercăind flămând, înfrigurat și fără sens. Emoțiile negative cum ar fi: furia, teama, teroarea, deznădejdea ori tristețea sunt forme de energie, hrană pentru demoni, entități de joasă frecvență. Când acestea sunt mai multe decât emoțiile pozitive, ele pun stăpânire pe sufletul omului și îl macină până când înghit și ultima lui fărâmă de lumină. Dar până la a fi secat de lumină, omul trece prin somatizări ale durerii sufletești în corpul fizic. De nicăieri apar dureri, tot mai multe, tot mai intense, tot mai insuportabile. Durerea macină și distruge corpul fizic până când omul renunță la orice speranță. Am fost întrebată dacă în asemenea situație se mai poate schimba, răul făcut, în bine, dacă oamenii își pot reveni, dacă vreodată vor mai fi cum au fost înainte. Raspunsul meu este DA. Depinde doar de om, el trebuie să hotărască când AJUNGE! El trebuie să ia hotărârea să SE SCHIMBE!!! Nimeni nu poate face munca in locul altuia. Sunt mulți care aleargă de la un medic la altul, la terapeuți de tot felul, în căutarea unei „pilule” magice care să-i scoată din întunericul fricii și al deznădejdii. Și pentru că nici unul dintre aceștia nu au pilule magice omul poate cadea dintr-o decepție în alta.

Te-ai regăsit în vorbele mele? Privește la omul din oglindă și ia o decizie, AZI, ACUM. Fă schimbarea! De azi înainte permite doar iubirii să fie principala preocupare a ta. Găsește bucuria în lucrurile și oamenii cu care te înconjori. De azi înainte încearcă să vezi doar partea frumoasă a lucrurilor și doar partea de lumină din ceilalți. Doar așa te vei impregna de lumină, de frumusețe, de bucurie! Chiar azi… nu aștepta ziua de luni! Azi, aici și acum!

Seminţele sufletului împăcat

Când traversezi perioade grele, cu încercări care îți fură zâmbetul de pe buze, seninătatea din ochi și bucuria sufletească să alergi la Dumnezeu! Nu există mângâiere mai plăcută și vindecare mai ușoară decât în brațele Tatălui cel Viu din Ceruri. Vei primi semințe noi de zâmbet, de senin, de bucurie. Tot ce ai de făcut este să le sădești în inima ta, să le uzi cu credinta și încredere, să le presari cu răbdare, smerenie și îngăduință, apoi să le învălui cu dragoste. Acestea vor răsări precum plantele și copacii care rodesc rodul cel bun. Miraculos, aceste roade îți vor readuce starea de bine, vei fi mai întărit și mai puternic în fața intemperiilor vieții. Când suntem bolnavi am vrea sa ne treacă miraculos. Dar ce este un miracol? Credem încă în miracole? În lumea dominată de rațiune materială, de „politically correct”, miracolul nu își mai are locul, nu mai există sau este omorât de dovezi științifice. Dar gândiți-vă la miracolul vieții, cât de minunat se naște un copil, plantează un bob de porumb și din el va crește planta care va rodi sute de alte boabe, pune o ghindă în pământ și din ea va răsări un falnic stejar care va rodi mii de alte ghinde din care se poate naște o întreagă pădure. Așa și noi putem să folosim acest exemplu în viețile noastre. Să plantăm semințele cele bune în sufletul nostru iar cand acestea vor da rod, vom putea inspira și pe ceilalți, răspândind în jurul nostru bucuria de a trăi!

Prietenia

Prietenia este considerată foarte importantă și s-a dovedit a fi esențială în momentele cruciale ale vieții, mângâietoare în clipele când lacrimile tale nu găsesc un vas care să le cuprindă și împlinitoare când împărtășești bucurii și realizări. „Prietenia sfârșește acolo unde răsare neîncrederea” spunea Seneca. Prietenia presupune din start să conțină încrederea și suportul reciproc. Când ne îndoim de cel care ne este prieten acesta încetează a mai avea aceasta calitate, el intră pe lista „cunoștințelor”. Când ai un prieten nu mai ai nevoie de oglindă, căci în el te poti oglindi cu încredere, te poti lăsa cunoscut, te poți destăinui și poți primi înțelegere, dragoste, apreciere și susținere. Un prieten adevărat te va asculta mereu, drumul către casa lui fiind întotdeauna cel mai scurt și acesta îți va spune mereu adevărul. Iar când ai un prieten aproape de Dumnezeu sfaturile lui vor fi pline de înțelepciune și de folos pentru viața ta. Mereu mă gândesc la pilda vindecării slăbănogului adus în Capernaum, de cei patru prieteni în fața lui Hristos. Era foarte multa lume în acea zi acolo și era imposibil să poată trece prin mulțimea adunată. Cei patru au spart acoperișul casei în care se afla Mântuitorul și l-au lăsat pe cel bolnav pe frânghii în fața Lui. Aici urmează un fapt care mă mișcă de fiecare dată: Hristos a văzut credința celor patru și pentru credința lor l-a vindecat pe cel bolnav. Așadar, un prieten te poate duce chiar și în fața lui Dumnezeu dacă este necesar. Chiar dacă tu ești în deznădejde prietenul tău poate crede cu tărie și e de ajuns și pentru tine… Minunat…Acum când citești aceste rânduri, recunoști măcar un prieten din această categorie? Daca da, ești un om norocos. Prețuiește-ți prietenul și ai grijă să nu-l pierzi.

Somnul

Sistemul imunitar este esențial în lupta cu agenții patogeni din mediul înconjurător. Există unele aspecte deosebit de importante în menținerea imunității în parametri. Azi am să mă opresc asupra unui aspect pe cât de simplu pe atât de esențial – SOMNUL. În timp ce dormim, întregul nostru organism intră pe modul de „regenerare, reparație, curățare”, astfel încât a doua zi suntem pregătiți să întâmpinăm cu forțe proaspete tot ce avem de făcut. Există și un interval optim pentru acest „modul” de refacere, între orele 22 – 2. În acest interval, dacă dormim profund, organismul scaneaza celulele bolnave și elimină toxinele acumulate. Mulți nu știm poate că celulele canceroase sunt prezente în corpul nostru dar sistemul imunitar le detectează și le elimină atunci cand sunt intrunite condițiile. În ultimii 30 de ani ne-am modificat major programul, ne petrecem timpul în fața televizoarelor până târziu în noapte, astfel încât această etapă de curățare, vindecare și regenerare este omisă zile, săptămâni, luni sau chiar ani la rând. Ne trezim cu alergii, disfuncții ale metabolismului, dereglări hormonale și în loc să tratăm cauza începem prin a reduce efectele neplăcute, prin administrarea de medicamente. Cine ar mai crede astăzi că o cura de somn poate readuce organismul în parametri optimi? Eu vă propun să încercați. Seara, lăsați telefonul, opriți televizorul, luați o carte frumoasă și citiți. Somnul va veni delicat, relaxarea va cuprinde fiecare celulă și veți adormi buștean. Repetați acest ritual câteva săptămâni. Cu siguranță o să văd mult mai multe fețe luminoase, relaxate, zen… Doar încercați! 😃

Căsătoria şi relaţia de cuplu

Media, prin toate canalele ei de comunicare, ne formează opinii, dorințe, aspirații și ne îndeamnă să visăm la un anumit stil de viață. Azi mă voi opri asupra căsătoriei și a relației de cuplu.

Când vedem articole despre familie, filme în care apare reprezentată viaţa de familie, imaginile asociate sunt de cele mai multe ori cu un el și o ea zâmbind fericiți, ca un cuplu regal, într-o casă mare și elegantă, cu mobilă fină, uneori apar și copiii, îmbrăcați elegant având un aer de inteligență și de „cumințenia pământului”, de o frumuseţe impecabilă. În acest caz, în interiorul nostru traducem și asociem viața de familie cu un lux debordant, fără griji, fericire fără de sfârșit și viață tihnită, copii perfecţi care se cresc singuri. De aici pornesc mai departe așteptările noastre cu privire la familie. Astfel tinerii vor concluziona la nivel subtil: „o să mă căsătoresc atunci când…” toate cele de mai sus se pot realiza, când o să-mi permit o casă mare, mobilă de lux, o maşina spaţioasă, un salariu generos care să susţină toate cheltuielile şi mofturile. Mai mult, partenerul trebuie să corespundă aşteptarilor subconştiente, bărbatul să fie galant, atent, îndrăgostit şi sedus dar în acelaşi timp misterios şi distant … Ea, să fie mereu senzuală, impecabilă, asortată dar în acelaşi timp gospodina ideală, casa să fie oglindă iar copiii fără cusur… Din păcate în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Întâlnești un partener, cu așteptările, dorințele și limbajul lui de iubire. Căci, nu? Câte capete, atâtea imagini, așteptări, pretenții… Nimeni, absolut nimeni, nu scapă de această „educație” media. Astfel tinerii intră în relație, se îndrăgostesc și după o vreme, când măștile cad, ei se văd așa cum sunt în realitate, goi, exact ca şi protopărinţii noştri, Adam şi Eva. Şi mai trăiesc şi senzaţia de ruşine, de abandon, de lipsă de iubire, la fel ca cei doi când sunt daţi pe uşa raiului afară. Tinerii concluzionează că partenerul nu este cel „visat”, nu este conform imaginilor sale din subconștient. Se despart, îşi găsesc alţi parteneri, trec prin aceleaşi etape, aceleaşi probleme, fără a conştientiza însă mecanismul greşit, ascuns bine în gândire. Mai mult, îşi creează blocaje emoţionale construite în jurul stării de abandon, de lipsă de iubire, de separare. Datorită idealismului indus, tinerii cad în depresie, se vor bloca în ambiguitate și deznădejde. Unii vor trece dintr-o relaţie într-alta, suferind mereu aceleaşi traume, aceleaşi decepţii iar o altă categorie vor abadondona cu totul dorinţa de relaţionare, se vor considera defecţi, incapabili de iubire, incapabili de sentimente, bolnavi chiar.

În extrema cealaltă, promovată tot în media, apare imaginea familiei dezastruoase: „femeia abuzată de partener, copii chinuiți de orgoliul părintesc”, imagini care se traduc în interiorul nostru prin aceea că familia este un monstru îngrozitor care te opreşte din evoluția personală. Şi astfel s-a născut conceptul de a nu dori o relație stabilă, serioasă care să implice responsabilitate.

Oricare ar fi imaginea din interiorul nostru cu privire la familie, adevărata imagine, cea reală, o putem dobândi atunci când, cu întreaga ființă, suntem atenți la tot ce se întâmplă în interiorul și exteriorul nostru, într-o stare de prezență conștientă. Să nu permitem media să ne scrie principiile de viaţă. Principiile prin care vedem viaţa noastră să fie unite cu Dumnezeu, în acord cu legile Universului. Să ne deşteptăm din somnul acesta indus de lipsa stării de prezenţă, indus de funcţionarea pe pilot automat. Relaţiile au la bază un fundament esenţial. Dumnezeu a creat omul, bărbat şi femeie, pentru a se susţine reciproc, la bine şi la greu, sănătoşi sau bolnavi, cu scopul de a evolua împreună nu în separare. Există exemple minunate de familii frumoase, curate, cu parteneri frumoşi, cu copii reuşiţi care nu locuiesc neapărat în palate şi nu duc o viaţă luxuriantă. Fericirea vine din lucruri esenţiale, uriaşe din punct de vedere spiritual dar mici din perspectiva realităţii în care trăim.